Dupa ce am plecat din Zürich la vreo 40km, dupa o vale, unde am franat ca de obicei astfel incat sa nu isi ia zborul de Diesel, mi s-a rupt roata de la bicicleta. M-am oprit, m-am dat jos, am pozat, am lipit cu izolir si am pozat iar.
O femeie o oprit langa mine si m-a intrebat daca am nevoie de ajutor fiindca cunoaste ea un mecanic bun. M-a dus la mecanicul satului, ingrijire dupa ce un ras pe seama reparatiei mele, o adus o roata noua si o inceput sa imi mut camera, cauciucul si pinioanele pe ea. Am stat de vorba cu amandoi, le-am povestit pe unde am fost si unde vom merge, ne-au povestit si ei de copii lor, iar la final roata o fost gratis, cadou din partea lui. În plus mi-a daruit un set de saboti noi, si mi-a lipit peste tot benzi reflectorizante ca sa fie sigur ca voi fi vazuta pe sosea. Ne-am luat ramas bun si am ajuns intr-o padure superba unde am innoptat.
One thought on “Peripetii in Elvetia”