Acum 2 zile v-am povestit despre biletul de tren primit. Asadar am luat trenul spre Bayonne, cu schimb in Pau. Am zis ca e mai bine sa castig niste timp insorit, avand in vedere ca #winteriscoming, iar eu in afara de un caine de zapada nu am nimic pentru vremea rece.
Sunt nerabdatoare sa incep pelerinajul pe Camino! Este un vis de-al meu ce a stat in stand-by prea multi ani.
Asadar, eu fata singura in gara din Touluse, fara lifturi, fara ajutor si multe bagaje! M-am dus la cei care ajutau persoanele cu handicap sa tranziteze gara si ei mi-au zis ca nu au voie sa ma ajute, dar cand mi-au vazut expresia deznadajduita si ochii mari mi-au spus dinainte de afisare pe ce peron trebuie sa ajung si pana la urma au spus ca o sa merg cu ei, cu liftul de serviciu. A trebuit sa schimb 2 lifturi, prin subteranul garii, ca sa ajung pe peronul 3. Cand ma chinuiam sa indes bagajele in lift ei doar se uitau cum ma lupt cu ele, neputand sau nevrand sa dea o mana de ajutor. Am ajuns la tren, unde doi calatori m-au ajutat sa asez bicicleta si carutul si am plecat. Controlorul, tinerel si foarte dragut, cand a vazut ca am doar 6 minute sa prind celalalt tren, a spus ca o sa afle dinainte pentru mine pe ce linie trebuie sa ajung ca sa nu mai stau eu sa caut si panoul pe care e afisata linia. Cu norocul tipic mie, trenurile au fost pe linii alaturate, pe acelasi peron, iar un cuplu dragut m-a ajutat cu transferul. In Bayonne, tipul care mi-a dat biletul imi spusese sa il sun sa ma gazduiasca peste noapte. Am ajuns, l-am sunat dar nu a raspuns. Am stat vreo 20 min, timp in care am reasamblat carutul si am incarcat bagajele, apoi am plecat sa caut un loc in care sa pun cortul. Peste 2 ore tipul m-a sunat, cerandu-si scuze, sa imi spuna ca nu are cum sa ma gazduiasca cu Diesel. Asa ca am innoptat pe marginea autostrazii, in afara orasului. A venit dimineata, am vizitat orasul, beau o cafea si pornesc spre Irun.
Concluzia zilei de ieri: clar nu mai iau trenul tura asta. Prefer sa pedalez linistita, in ritmul meu, la deal si la vale, decat sa ma stresez ca nu imi pot urca viata in tren.

14485022_360013447663628_780658760255529924_n

 

 

One thought on “Peripetii cu trenul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *