3600km pe Drumul lui Iacob

Am plecat cu Diesel, Husky-ul meu drag, din Viena cu bicicleta. Am planuit sa traversam Germania, Elvetia , Franta, Spania si Portugalia. Inceputul a fost greu , eu nefiind antrenata, iar Diesel nefiind invatat sa stea in trailer. Dar dupa cateva saptamani de dealuri si efort maxim am inceput sa ne intram in forma. Pe portiunile pe care circulau masini a inteles ca trebuie sa stea in carut, iar pe poteci si piste de bicicleta stia  ca are voie sa alerge. Peripetii nu pot sa zic ca au fost prea multe. In Elvetia mi s-a rupt rama de la roata din spate, iar in Franta, cand am decis sa iau trenul o portiune din drum cu greu am reusit sa calatoresc cu bagajele detinute, dar intr-un final am ajuns pe coasta Frantei, in tara Basca.

Si noi la ocean #travel #2europe #cycling #touring #f64studio #husky

A photo posted by 2€urope-over 11000 km, 2 €/day (@2europe_bike_trip) on

Am pedalat insotita de briza oceanului Atlantic, incarcandu-mi bateriile cu soare si privelisti de neuitat. Parca incepusem sa nu mai simt urcusurile dese, iar dupa cateva zile am intrat in Spania, pe la Irun. De acolo am pornit spre Pamplona, unde aveam sa ne incepem pelerinajul pe drumul Sfantului Iacob. Nu sunt o persoana religioasa, nu am fost niciodata. Mai degraba, am fost interesata de toate religiile existente, alegand sa cred intr-un numitor comun. De-a lungul timpului, a calatoriilor mele cu bicicleta sau fara, am invatat ca nimic nu este intamplator , ca trebuie sa fim buni, saritori, empatici, fiindca sunt sigura ca ceea ce dam universului primim inapoi. Asadar pentru mine Destin, Karma, Dumnezeu pot fi acelasi lucru: acea putere divina ce ne ghideaza, ne ajuta, ne pedepseste si ne iubeste. Nu am plecat cautandu-L, dar pot spune ca am fost mai aproape de El ca oricand si asta fara sa intru in biserici sau sa ma rog. Ci doar prin simplii pasi facuti pe drumul de tarana, prin ajutorul primit de la alti pelerini, prin cunostintele dobandite  si prin minunile intalnite.

#love #travel #2europe #cycling #touring #f64studio #wanderlust #nomad #worldnomads

A photo posted by 2€urope-over 11000 km, 2 €/day (@2europe_bike_trip) on

Mi-am luat pasaportul de pelerin din Pamplona si de asemenea, prima stampila. Spre dupa-masa am plecat din oras in cautarea unui loc de campare. Am pus cortul la 10km de oras, pe marginea traseului. In acea noapte cerul era de un rosu-sangeriu cum nu am mai vazut, iar dupa miezul noptii a inceput o furtuna ce lipea cortul de pamant. Dimineata, zeci de pelerini treceau pe langa noi urandu-ne “Buen Camino”.  Tot in prima zi am intalnit si acest citat:

“Que el viento te sea favorable y te sople de espaldas.Que la lluvia caiga suave sobre tus cabellos y arrastre tus males.Que el sol brille en tus mejillas e ilumine tu sonrisa.Que el dios en el que tu crees te tenga a ti y a los tuyos en palma de la mano hasta que volvamos a encontrarnos.”

Nu i-am dat mare importanta, dar au fost momente pe drum, cand imi aminteam de el. Cred ca este intr-adevar ce isi doreste orice pelerin pentru drumul lui.

Prima zi, prima problema cu bicicleta, asa ca am fost nevoita sa imping. Oricum nu as fi putut pedala, caci am urcat pe Alto del Perdón. Singura mea temere era ca am facut o gresala alegand acest drum, eu singura cu catel, bicicleta si carut. Bicicleta stricata, carut greu, urcusuri in care pur si simplu nu ma puteam misca, nu puteam urni ceea ce aveam sa car pana la ‘’finele’’ pamantului. Am avut noroc de oameni dragi, ce se opreau din ascensiunea lor si ma ajutau sa imping atelajul. Astfel mi-am facut primii mei prieteni, pe unii aveam sa ii vad doar atunci, iar pe altii la finalul drumului. Multi mi-au spus ca sunt nebuna, sa pornesc pe asa un drum, atat de incarcata si singura, toti mi-au spus ca am curaj, ca sunt puternica. Nu am simtit asta, nu consider ca datorita curajului am pornit pe aceasta cale, sau ca trebuie sa fii puternic sa faci asta.

Alto de Perdon #travel #wanderlust #cycling #biketour #2europe #f64studio

A photo posted by 2€urope-over 11000 km, 2 €/day (@2europe_bike_trip) on

Atunci cand am urcat la O Cebreiro, am realizat ca poate au dreptate. A fost acel moment in care am fost atat de fericita ca nu este nimeni in jurul meu sa ma poata ajuta. Acel moment in care am simtit cu adevarat pelerinajul, efortul depus ma dusese la epuizare, iar eu nu puteam sa fiu altfel decat fericita. Lacrimile aruncate pe panta strabatura nu au facut altceva decat sa imi arate ca sunt cu adevarat aici, acum, ca pot face asta si ca pot face tot ce imi propun. Ajunsa in sat, m-am uitat pe hartile tiparite pe “credencial-ul” meu. Prima, Camino Portugues, imi arata viitorul drum, odata ajunsa la Finisterre, alta imi arata drumul din prezent, Camino Frances, cu satele strabatute si cele ce urmau sa vina. Ultima harta, in schimb, Camino de Europa, mi-a aratat trecutul calatoriei mele. Am avut carnetelul asta de zeci de ori in mana, admirand stampilele si ceea ce am parcurs pana acum, dar niciodata nu ma uitasem la acea harta. Urmarind liniutele subtiri, am gasit Viena, punctul meu de start, iar de acolo fiecare schimbare de drum, decizie luate pe parcurs, se regaseau pe harta. Urmarind liniutele prin tarile deja strabatute am realizat: merg pe drumul lui Iacob de peste 2000 km incoace.

Lovely O Cebreiro #2europe #cycling #touring #wanderlust #caminofrances

A photo posted by 2€urope-over 11000 km, 2 €/day (@2europe_bike_trip) on

Nu am stat in niciun albergue pe drum, doar m-am oprit pentru internet, dus si cafea.tot drumul am dormit cu cortul. Am avut noroc de o vreme superba, in luna octombrie, a plouat doar 3 zile. Drumul prin Lugo, nu a mai fost la fel de frumos. Zilnic am intalnit caini liberi ce il atacau pe Diesel, care a fost muscat de 2 ori, iar eu a trebuit sa sar la lupta de mai multe ori. Timp de o saptamana, nervii mei erau intinsi la maxim si nu ma mai bucuram de nimic. Intr-o zi am gasit pe marginea drumului un toiag aruncat de cineva. Mi-am amintit de Coelho si ce spune intr-una din cartile lui:

” Pălăria te protejează de soare şi de gânduri rele; mantia te protejează de ploaie şi de gânduri rele; bastonul te protejează de duşmani şi de fapte rele.”

Am ridicat bastonul, si l-am pus pe portbagaj. Din acea zi nu mi-a mai fost frica. Tot timpul la indemana, noul meu baston a reusit sa sperie cateii de pe drum din Portomarin pana in Lisabona.

Am ajuns in Fisterra, am primit ultima stampila, dar sufletul meu nu se simtea implinit, drumul nu era terminat. Asta pana am ajuns la far, la Cap Finisterre si am putut simti cum oceanul, briza si stancile anunta capatul pelerinajului. Acela a fost locul in care mintea mea a derulat rapid chipurile dragi din ultima luna, cuvintele calde si incurajatoare, serile alaturi de prieteni, ce mai mult ca sigur nu ii voi mai revedea, dar cu toate astea fericirea faptului ca i-am cunoscut nu ma lasa sa imi para rau. Tot aici am retrait sentimentele cele mai fericite si cele de cumpana, care m-au facut sa fac iar cunostinta cu mine. Nu m-am putut dezlipi de acest loc, asa ca 5 zile le-am petrecut inconjurata de oameni minunati, atat de valorosi amintirilor mele din #2europe.

Fin de ruta #2europe #cycling #touring #caminofrances #travel #wanderlust

A photo posted by 2€urope-over 11000 km, 2 €/day (@2europe_bike_trip) on

Am pornit spre Portugalia, care avea sa devina tara mea de suflet. In afara de plajele pustii unde alergam cu Diesel cu orele, drumurile prin paduri unde nu intalneai nici o masina, orasele superbe, vibrante si calduroase, au fost oamenii intalniti zi de zi, toti doreau sa ma ajute, sa imi afle povestea, sa ne ofere o masa calda, sau un loc de innoptat. Din pacate vremea s-a stricat iar drumul nostru s-a oprit in Lisabona.

Este fascinant cum o poteca pietruita si prafuita poate aduna, din toate colturile lumii, niste oameni, ce in cateva zile iti devin familie. Aici iti dai seama ca fiecare este diferit, fiecare are o poveste si fiecare cauta un raspuns, raspuns ce poate numai Camino de Santiago il ofera. Intr-adevar , gasesti si turisti, nu doar pelerini. Ii recunosti usor! Sunt cei ce isi trimit rucsacul de la un hotel la altul, ce au venit sa se imbete in fiecare sat, sa agate si sa se distreze. Pentru altii , in schimb, inseamna apropierea de Dumnezeu, regasirea de sine, eliberarea de stresul cotidian, invingerea unor bariere, explicarea anxietatii, motivarea pierderii cuiva drag.
Ce am simtit eu pe Camino? Am simtit stransa legatura dintre mine si cainele meu, increderea reciproca ce ne-o acordam, bucuria de a imparti ultima bucata de paine cu cineva flamand, acceptarea provocarilor si satisfactia invingerii fiecarui munte urcat, credinta, increderea in mine, usurinta cu care pot ierta si cu care ma pot desprinde de trecut, dar si eliberarea simtita atunci cand esti sincer si ceri iertare cuiva. Am decis sa merg, nu sa pedalez. Secundele petrecute aici sunt o binecuvantare ce de pe saua bicicletei pot fi pierdute mult prea repede.

#sunset #ontheroad #wanderlust #2europe #cycling #touring

A photo posted by 2€urope-over 11000 km, 2 €/day (@2europe_bike_trip) on

De ce trebuie sa tii cont cand pleci la drum?

Ce impachetam?

In primul rand trebuie sa-ti dai seama ce iti este cu adevarat necesar. Toate lucrurile fara de care poti trai nu le lua. Lucrurile pe care le-ai folosi o data la cateva zile, o saptamana poate, nu le lua. Tot ceea ce cari vei simti in genunchi. Poti fara notebook, tableta? Perfect. Smartphone-ul iti este mai mult decat suficient. Poti fara harti? Exista offline maps. Fara portofelul urias plin de carduri inutile, cremele, parfumurile cu care te rasfeti acasa.

#camping #dogsofinstagram #campingdog #touring #2europe #husky #travel #wanderlust #cycling

A photo posted by 2€urope-over 11000 km, 2 €/day (@2europe_bike_trip) on

Pana la urma tot ce folosesti incape lejer in 2 coburi:

Sac de dormit
Saltea
Lenjerie si ciorapi
Pelerina de ploaie
Geaca groasa
Hanorac
Pulover
Pantaloni ciclism scurti x2
Pantaloni ciclism lungi
Bluze ciclism x2
Cateva haine de oras pe care le poti folosi si pe bicla ( pantaloni scurti, or rochita, doua maieuri, o fusta)
Adidasi + sandale
Tricou+ pantaloni de dormit
Crema de soare, gel de dus 2 in 1, oglinda, servetele umede, parfum, lama, deodorant, foarfeca, penseta, prosop
Ochelari de soare, ochelari de ciclism
Trusa medicala
Cort
Asigurare, acte
Motivatie si dor de duca
Cam asta car eu in 3,5,7,9 luni. Tura asta am in plus diferite chestii pentru Diesel, 3-6 kg mancare, boluri de apa si mancare pentru el, izopren, paturica.

Ce traseu urmam?

Planul de traseu trebuie facut fara detalii. Ce vreau sa vad? Zürich, Avignon, Camino, Lisabona, Barcelona. De aici iti faci o idee de traseul pe care il vei urma, dar sigur ca ruta se va schimba la fata locului.

Ce buget am?

Minim poti calatori cu 180 euro pentru trei luni. Cazare gratis, apa gratis, net gratis. Banii de mancare minim ar fi 2 euro pe zi. Cu mai putin nu cred ca se poate. Depui efort deci trebuie sa mananci!

In plus, ideal este sa ai inca pe atat pentru urgente, reparatii, piese, suveniruri, neprevazut.

Cu cine plec?

Aici este adevarata problema. O astfel de calatorie te apropie de partenerul de drum sau dimpotriva. De-a lungul calatoriei vor fi momente de stres, panica, oboseala care vor face sa iasa la iveala adevaratul caracter al celui de langa tine. Tine foarte mult de tine cum preiei aceste noi informatii, dar de amandoi daca pana la urma ati plecat spre acelasi țel. Unii pleaca pt a vedea lumea, a cunoaste culturi noi, a socializa, a se imbogati sufleteste, altii pleaca la pedalat si strans de kilometri. Ar fi bine sa aveti aceeasi idee de la inceputul drumului.

Miscare dupa ploaie #travel #2europe #cycling

A video posted by 2€urope-over 11000 km, 2 €/day (@2europe_bike_trip) on

,,Coada “ la pasapoarte

M-am gandit ca acest articol este util daca doriti sa calatoriti cu patrupedul mult iubit.Va voi prezenta cum m-am pregatit eu de drum, cum nu l-am pregatit pe Diesel, dar si informatii utile pe care le-am aflat, dar nu le-am folosit.

Cel mai important este pasaportul necesar calatoriilor in afara tarii. Pasaportul este eliberat pe loc, spre deosebire de cel uman, costa aproximativ 50 ron si se poate procura de la cabinetul veterinar. Pentru eliberare este necesar un consult general, microciparea animalutului (in cazul in care nu este deja), vaccinarea impotriva rabiei (sau vaccinul anual valabil), deparazitarea interna si externa, ambele facute cu 24h inainte de plecare.

Pentru a nu avea surprize la granita, verificati ca toate rubricile sa fie completate:

  1. Detalii referitoare la proprietar
  2. Descrierea animalului
  3. Marcarea animalului (pagina trebuie plastifiata)
  4. Eliberarea pasaportului (date despre medicul veterinar + 2 parafe)
  5. Vaccinarea impotriva rabiei (plastifiata)
  6. Tratamentul antiechinococcus (deparazitarea interna)
  7. Alte tratamente antiparazitare (deparazitarea externa)
  8. Alte vaccinari
  9. Examen clinic (cu 2 parafe)
  10. Legalizare (cu 2 parafe)

Este foarte important sa verificati daca tara in care veti calatori este pe lista tarilor in care rabia a fost eradicata sau controlata. Daca se afla pe lista tarilor cu risc mare de rabie , carantina poate fi obligatorie.

Daca nu sunteti proprietarul animalului, veti avea nevoie de o procura de la notar.

Microciparea

Aflam de la veterniar, la prima vizita cu animalutul nostru , conform legii Legea 258/2013, Ordinul ANSVA, ca este obligatorie microciparea lui. Asa ca facem acest lucru, oferim toate datele de contact in cazul in care il pierdem, dar nimeni nu ne spune un lucru foarte important:

Baza de date RECS nu poate fi accesata in afara granitelor Romaniei.

Daca plecati la drum cu prietenul vostru necuvantator si il pierdeti prin alte tari, chiar daca il gaseste cineva dornic sa il returneze, ii va fi imposibil pentru ca numarul microcipului va aparea neinregistrat. Sfatul meu, inainte de a parasi tara,este sa inregistrati codul microcipului la o baza de date internationala. Astfel puteti calatori linistiti oriunde in lume.

Pentru a afla unde puteti face acest lucrul, rugati medicul veterniar sa va sugereze o baza de date internationala.

Animaldata” este o baza de date internationala. Cand selectati “Animal register” alegeti “Registering without selecting a service station” si selectati “Romania”.

Dupa inregistrare, veti primi un medalion pentru zgarda, cu un cod scurt. Oricine va gasi cainele, va suna la serviciul de urgenta si va spune acel cod, care imediat va oferi datele dumneavoastra. Astfel vizita la veterinar pentru scanarea microcipului nu mai este necesara si il veti putea recupera rapid.

Calatoria cu avionul

Nu sunt adepta zborului cu avionul cu Diesel, dar daca alegeti aceasta varianta trebuie sa stiti ca, in afara de actele bine puse la punct, aveti nevoie si de o cusca in comformitate cu standardele cerute de compania de zbor. In functie de dimensiunile custii se va face si pretul biletului dezbor. Unele companii accepta animalele de talie mica in cabina cu pasagerul, intr-o geanta de transport  acreditata, asezata sub scaun. Animalele de talie medie sau mare calatoresc in regim cargo.

In cazul in care va ganditi la tranchilizarea animalutului, multi veterinari nu recomanda acest lucru, fiind periculos pentru organism, iar multe companii aeriene nu accepta transportul animalelor tranchilizate.

Cautati si printati politica companiei de zbor pentru a nu avea surprize in aeroport.

Calatoria cu masina

Va recomand sa va dotati cu o patura speciala pentru transportul animalelor, impermeabila si cu fixare, un ham si o lesa de siguranta. In timpul mersului centura trebuie prinsa de ham, nu de zgarda. Consultati veterinarul pentru eventuale pastilute impotriva raului de masina, chiar daca stiti ca nu este sensibil. La drum lung, miscarea si stresul pot dovedi contrariul. Este recoamndat sa faceti pauze la intrevale de minim 2 ore si sa aveti grija ca animalutul sa fie hidratat suficient.

 

Calatoria cu trenul/vaporul

Pentru a calatori cu trenul sau cu vaporul, lesa si botnita sunt obligatorii. Majoritatea companiilor de transport percep taxe pentru animalele de talie medie si mare, unele si pentrucele de talie mica. Biletul poate fi de o suma fixa sau jumatate din pretul unui bilet de calatorie intreg la clasa a IIa.

Calatoria cu autocarul/autobuzul/microbuzul

Puteti avea surpriza sa nu accepte transportul animalelor, sau sa aveti nevoie de o cusca de trasport pentru cala. Cu cat animalul este mai mare, cu atat devine mai problematic

Transportul cu bicicleta/pe jos

Foarte importanta pentru acest tip de calatorie este protectia labutelor. Trebuie tinut cont de conditiile meteo. De asemenea , daca aveti posibilitatea, incepeti exercitii pentru antrenarea muschilor si rezistentei pana plecati in calatorie.

Cazarea

De multe ori, cea mai stresanta parte a planificarii unei calatorii este gasirea unei cazari ce accepta animalele de companie. Verificati inainte de rezervare, daca accepta si rasa cainelui dumneavoastra. Eu am avut surpriza sa ajung la un hotel ce accepta animale si sa nu ma primeasca fiindca este caine de talie mare. Dupa o situatie penibila, cautari pe Wikipedia, i-am aratat doamne ca rasa Husky e de talie medie si am putut sa ma cazez. Puteti gasi foarte usor cazare pe booking.com sau airbnb.com , doar bifand optiunea de pet-friendly.

Mancare

Daca plecati pentru mai mult timp si nu doriti sa luati mancarea de acasa, verificati furnizorii din vecinatatea destinatiei . Nu uitati sa aveti mereu suficienta apa pentru animalut, mai ales daca nu stiti unde veti gasi urmatoarea sursa de apa.

Pericolele naturii

Principalul pericol intalnit este dat de parazitii externi: purici, capuse, viermi din apa, tantari etc. Interesati-va de riscul intalnit in tara in care calatoriti. Spre exemplu, in Spania si Portugalia exista riscul infectarii cu Leishmanioza. O boala transmisa de un anumit tip de tantari, atat la oameni cat si la animale. Din pacate, pentru animal boala nu are tratament si poate fi letala. Deparazitarea externa aplicata in Romania nu apara in acest caz. Este necesara o substanta cu un spectru mult mai larg. Cel mai bine este sa folositi ce folosesc si locuitorii zonei.

Ce inseamna pentru mine calatoria?

De-a lungul vietii calatoresti in mai multe moduri. Cu familia, cu prietenii, cu partenerul de viata. Ca mijloc de transport, iar, beneficiezi de o gama cat se poate de variata: avion, tren, masina, pe jos, bicicleta, google street view.
Le-am incercat pe toate iar cel mai mult m-a atras calatoritul pe bicicleta, singura. Pentru mine a calatori inseamna in primul rand a te cunoaste cu adevarat. Cred cu tarie ca trebuie sa parcurgem intai o calatorie spre interior pentru a ne cunoaste si iubi cu adevarat. Din acea calatorie ne intoarcem plini de intelepciune, lucru care apoi ne va ghida pasii in siguranta. Odata ce iti cunosti visul, drumul colaboreaza cu universul in favoarea ta. Noi suntem singurii care ne autosabotam prin lipsa motivarii, prin lene si scuze ce nu au un fundament.
Bicicleta funtioneaza pe baza echilibrului si a unui impuls constant. Totul incepe cu o singura apasare de pedala. Nu asa este si omul? Acest echilibru mentinut ore intregi incepe sa se transmita incet incet in tot corpul spre minte. In acelasi timp, pe toata durata drumului gandull iti zboara catre cele mai neasteptate locuri. Amintiri uitate, trairi, frici ale copilariei, iar fiecare pedala duce la noi intrebari. Calatorind singur, singurul in masura sa raspunda la ele esti tu. Fiecare raspuns iti face muschii picioarelor mai puternici, la fel si iubirea de sine, iar in final parcurgi doua calatorii paralele: una pe noi meleaguri minunate si cealalta, cu aceeasi viteza spre tine. Spre adevarata ta fiinta. Ce faci apoi cu lucrurile invatate tine doar de tine. Eu am ales sa ii ajut cat pot pe cei din jurul meu, ce inca lupta pentru a gasi drumul. Mi-am dat seama de acest lucru dupa 3000 km, la finele pamantului cand oboseala si singuratatea ajuta oamenii sa-si coboare scutul, sa-si deschida mintea si sa ceara ajutorul. Iar eu nu am stiut pana in acel moment ca pot face asta cu usurinta, inspirand niste suflete deznadajduite, ce cauta o raza de speranta. Imi doresc sa cred ca momentan asta este scopul meu: sa-i ajut pe altii sa traiasca ce traiesc eu, fiecare adaptand drumul nou propriei lor calatorii spre fericire.
Cateva dintre principiile de care ma las condusa:
– Nimic nu este inamplator, totul se intampla cu un scop. Fie apare imediat, fie peste ani
– Toate faptele tale catre exterior se intorc intotdeauna asupra ta
– Ingrijindu-ti corpul prin puterea mintii nu mai depinzi de medicamente, iar imunitatea ta creste constant.
– Alege-ti toata energia pozitiva din frumosul ce te inconjoara si blocheaza negativitatea intalnita
– Ramai in perfect echilibru cu natura. Atata timp cat nu-I faci rau iti va fi recunoscatoare si mereu te va ajuta
– Iubeste neconditionat
– Renunta la asteptarile fata de ceilalti si concentreaza-te pe cele personale.
– Fii deschis catre toate semnele pe care universul ti le va lasa pe drumul tau
– Accepta-I pe cei din jurul tau asa cum sunt, nu-i poti schimba, mai ales daca ei nu vad problema, dar ii poti evita.
– Crede cu tarie in tine si iesi mereu din zona de comfort.

15056306_386645361667103_1109262231398975994_n

Serendipity

Ca sa va pot povesti  unul dintre momentele mele magice de la finalul pelerinajului trebuie sa va spun cateva intamplari de la inceput.
Dupa cum stiti, am pornit cu Diesel din Pamplona, mandra de noul meu pasaport pe care aveam sa il umplu cu stampile de pe drum. Inca din prima zi, Diesel a atras atentia multor pelerini, asa ca prieteniile au inceput sa se lege rapid. Timp de o saptamana am tot schimbat grupurile, fiindca pe bicicleta avansam mult mai repede, iar cand ei opreau la ora 17, eu continuam în cautarea asfintitului perfect. Si apoi, dupa un incident neplacut, cand un localnic m-a urmarit cu masina pe un drum pustiu, am hotarat sa raman cu un grup. A fost una dintre cele mai inspirate decizii. La viteza mica, intensitatea lucrurilor e mult mai mare.
Intr-o zi am oprit la o cafenea, cand un batranel cu barba alba si privire blanda a venit sa se joace cu Diesel. Tot vorbind, i-am spus ca imi doresc sa ajung pe bicicleta pana in Alaska, sa-l duc pe Diesel sa se joace in zapada. Batranelul s-a uitat surprins la mine, a fugit la rucsac, a scos tot din el si s-a intors zambind.
-Eu si sotia mea locuim în Alaska. Doresc sa iti fac cadou aceasta insigna cu steagul nostru, sa iti poarte noroc si sa te ajute sa iti indeplinesti dorinta.
Zilele au trecut, iar eu am ramas doar cu un coechipier, John. Discutam  despre cel mai inalt munte pe care-l vom traversa si el ma linistea spunandu-mi ca ma va ajuta. În dimineata „marelui urcus” am cunoscut-o pe Vera, am baut cafeaua impreuna si fiecare a luat-o in ritmul ei spre acelasi tel. A inceput urcusul, iar John nu mai aparea. Am urcat astfel singura muntele, cu greu, impingand din rasputeri bicicleta si trailer-ul. Ajunsa aproape de epuizare, am simtit o bucurie profunda. Camino este drumul meu! Al meu si al lui Diesel! Oricine mi-ar aparea in cale si ar merge alaturi de mine, daca mi-ar usura munca, acela nu ar mai fi pelerinajul meu. Am fost recunoascatoare ca drumul a decis sa ne pierdem inainte de urcus. Cand am ajuns sus, la O Cebreiro, l-am cunoscut pe Viktor, care a fost fascinat de calatoria mea, de buget, de bagaje si de Diesel. L-am mentionat pe el si pe Vera, pt ca mai tarziu vor avea un rol important în Serendipity-ul meu.
Venind vorba de Serendipity, un cuvant ce mi-a ghidat turele cu bicicleta, dar si viata il voi defini ca „lucruri intamplatoare ce se aseaza intr-un mod favorabil”.
Saptamanile au trecut si banii din portofel s-au dus. Mai aveam bani pe card, dar pe Camino nu poti plati cu cardul, iar bancomatele sunt o raritate. Mergand intr-o seara cu John i-am zis:
„-O sa gasesc 100 euro pe jos!
-Nu, vom gasi 500 si o sa ii impartim! un raspuns razand.
-Nu, John, eu vreau sa gasesc 100. 500 euro ar fi o pierdere prea mare pentru cel care ii scapa, fara 100 poti supravietui mai usor. Iar din ei o sa cheltuiesc pana ajung la bancomat, iar ce imi ramane ii las pentru alt pelerin ce are nevoie. ” Dar nu am gasit banii si în final am trecut pe la banca.
Am ajuns la Fisterra, un orasel-port, mic si aglomerat de pelerini fericiti ce isi planificau ruta de intoarcere. John o plecat cu primul autobuz, cu toate ca planuisem sa mergem impreuna la Cap Finisterre, adevaratul final. Am ramas în port savurand cafeaua de dimineata, cand o vad pe Vera. Ne imbratisam, o invit la masa si intram in vorba.
-Ai ajuns la far? ma intreaba, parca dorindu-si sa zic nu.
-Inca nu.
-Ce e bine! Mergem impreuna?
Dupa ce am parcat bicicleta în fata unui Albergue, am pornit impreuna spre capatul lumii, povestind intamplari de pe drum.
Pe stancile ce anunta finalul, în bataia valurilor si a vantului, am simtit… Reusisem sa termin pelerinjul, sa-mi curat sufletul, sa invat si cel mai important, sa ascult pentru a auzi dincolo de cuvintele rostite. Cu inimile fericite, am pornit amandoua spre port. Urmaream cu privirea barcutele ce dansau pe muzica valurilor, lasandu-mi gandurile sa plece departe.
-Voi sta langa portul astazi, i-am spus Verei.
-Ce-ti veni?
-Azi voi intalni pe cineva care merge cu barca în Porto si ma va lua si pe a mine cu Diesel.
A ras.-Si barca sa fie albastra si cu steagul Alaska?
-Evident! i-am raspuns amuzata de legătură facuta cu povestile mele.
Spre seara, pe o straduta de langa port, l-am intalnit pe Viktor, fericit de finalul pelerinajului sau si de revedere. Am schimbat 2 vorbe si mi-a indesat un mic rulou in mana, spunand ca e pentru Diesel, apoi a plecat. Peste cateva ore m-am uitat la ruloul din geanta mea, era cartea lui de vizita infasurata in niste bani, iar pe una din bancnote scria,, cu drag pentru Anastasia si Diesel”. Peste doua zile, l-am revazut în port, mi-a zis ca pleaca spre Porto si ca spera sa ne revedem acolo. Ne-am luat ramas bun, iar dupa ce a plecat am scos din nou ruloul. Urma sa descopar ca cineva iti asculta toate dorintele si tine doar de tine sa vezi semnele ce ti le lasa pe drum, fiind atent la detalii. De data asta, vazand cu adevarat, pe cartea de vizita scria,, capitan de vapor”, banii iar, nu 100 cum imi dorisem, ci probabil cat aveam cu adevarat nevoie, albastrii cu stelute(steagul Alaska). Asadar, intalnisem Capitanul de vapor, ce a dorit sa il stie bine hranit pe Diesel, inainte sa plece spre Porto, a avut grija sa inchida cercul lucrurilor intamplatoare din timpul pelerinajului meu printr-un minunat Serendipity trait la capatul lumii.

https://www.Instagram.com/p/BMMijS9gemf/?taken-by=2europe_bike_trip&hl=en

After ten days on Camino

Sunt de 10 zile pe #caminofrances si am cunoscut sute de oameni. Unii mi-au ramas in suflet, iar altii au ramas doar in urma. Este fascinant cum o poteca pietruita si prafuita poate aduna, din toate colturile lumii, niste oameni, ce in cateva zile iti devin familie. Aici iti dai seama ca fiecare este diferit, fiecare are o poveste si fiecare cauta un raspuns, raspuns ce poate numai Camino de Santiago il ofera. Intr-adevar , gasesti si turisti, nu doar pelerini. Ii recunosti usor! Sunt cei ce isi trimit rucsacul de la un hotel la altul, ce au venit sa se imbete in fiecare sat, sa agate si sa se distreze. Pentru altii , in schimb, inseamna apropierea de Dumnezeu, regasirea de sine, eliberarea de stresul cotidian, invingerea unor bariere, explicarea anxietatii, motivarea pierderii cuiva drag.
Ce am simtit eu pe Camino? Am simtit stransa legatura dintre mine si cainele meu, increderea reciproca ce ne-o acordam, bucuria de a imparti ultima bucata de paine cu cineva flamand, acceptarea provocarilor si satisfactia invingerii fiecarui munte urcat, credinta, increderea in mine, usurinta cu care pot ierta si cu care ma pot desprinde de trecut, dar si eliberarea simtita atunci cand esti sincer si ceri iertare cuiva. Am decis sa merg, nu sa pedalez. Secundele petrecute aici sunt o binecuvantare ce de pe saua bicicletei pot fi pierdute mult prea repede.

#caminofrances #travel #wanderlust #cycling #biketour #2europe #f64studio

A photo posted by 2€urope-over 11000 km, 2 €/day (@2europe_bike_trip) on

 

Guapa con el lobo

Singura pe Camino inseamna sa nu fiu singura nicio clipa. Evadati vor sa imi intelegatori povestea, imi spun ca sunt desene, ca sunt puternica sau ca se vede de departe ca sunt,, aranjasera „de mina. Oare de ce trebuie sa ne spuna altii ca noi sa putem constientiza? Dar nu am considerat ca sunt desene sau ca sunt puternica musai tura asta, dar toate situatiile neplacute, piedicile depasite imi demonstreaza într-adevar taria cu care UE cred în mină. Dar nu am fost demoralizata atunci cand colegul de tambur un inceput, ci am luat-o ca vaduva si mi-am continuat drumul. Nu m-am lasat batuta cand am vazut urcusurile abrupte din fata mea, ci m-am puroi pe impins. Cred ca forta mea fizica este infima, dar taria mea mentala ma fata sa ajung sa isabela privelistea de la finalul urcusului, întotdeauna va fi mai greu daca il vad de la inceput si astfel de îngrijire. Si, pana la urma, nu asa este si viata? Un cumul de suisuri si coborasuri, pe care le strabati cu bine numai daca le privesti pozitiv? Este un doua mea seara pe Camino, astazi am mers la 28 km. Oricat mi-ca dori sa pedalez este micşorate, iar de dimineata mi s-a stricat cauciucul de pe roata din fata, pe îngrijire pana luni si nu il pot inlocui. Pana acum Diesel o facut tot drumul cu cele 4 labute ale lui, acompaniat de mangaieri si pupici de la doamnele si domnisoarele din jur. De cate ori incerc sa il bag in,, caleasca „ma cearta si o ia inainte hotarat. Un adevarat Ed. pelerin! Cei de la refugiile pe la care am oprit ne-au poreclit,, mondela con el lobo”, lucru care ma amuza teribil de cate ori il aud. Se intuneca greu, pe la 20:30, dar pelerinii se opresc pe la ora 17. Continuandu-mi drumul, traseul gol pare rupt din cu totul o alta poveste, iar linistea asurzitoare ma invaluie în totalitate.

https://www.Instagram.com/p/BLBx1s9gJGw/?taken-by=2europe_bike_trip&hl=en

Peripetii cu trenul

Acum 2 zile v-am povestit despre biletul de tren primit. Asadar am luat trenul spre Bayonne, cu schimb in Pau. Am zis ca e mai bine sa castig niste timp insorit, avand in vedere ca #winteriscoming, iar eu in afara de un caine de zapada nu am nimic pentru vremea rece.
Sunt nerabdatoare sa incep pelerinajul pe Camino! Este un vis de-al meu ce a stat in stand-by prea multi ani.
Asadar, eu fata singura in gara din Touluse, fara lifturi, fara ajutor si multe bagaje! M-am dus la cei care ajutau persoanele cu handicap sa tranziteze gara si ei mi-au zis ca nu au voie sa ma ajute, dar cand mi-au vazut expresia deznadajduita si ochii mari mi-au spus dinainte de afisare pe ce peron trebuie sa ajung si pana la urma au spus ca o sa merg cu ei, cu liftul de serviciu. A trebuit sa schimb 2 lifturi, prin subteranul garii, ca sa ajung pe peronul 3. Cand ma chinuiam sa indes bagajele in lift ei doar se uitau cum ma lupt cu ele, neputand sau nevrand sa dea o mana de ajutor. Am ajuns la tren, unde doi calatori m-au ajutat sa asez bicicleta si carutul si am plecat. Controlorul, tinerel si foarte dragut, cand a vazut ca am doar 6 minute sa prind celalalt tren, a spus ca o sa afle dinainte pentru mine pe ce linie trebuie sa ajung ca sa nu mai stau eu sa caut si panoul pe care e afisata linia. Cu norocul tipic mie, trenurile au fost pe linii alaturate, pe acelasi peron, iar un cuplu dragut m-a ajutat cu transferul. In Bayonne, tipul care mi-a dat biletul imi spusese sa il sun sa ma gazduiasca peste noapte. Am ajuns, l-am sunat dar nu a raspuns. Am stat vreo 20 min, timp in care am reasamblat carutul si am incarcat bagajele, apoi am plecat sa caut un loc in care sa pun cortul. Peste 2 ore tipul m-a sunat, cerandu-si scuze, sa imi spuna ca nu are cum sa ma gazduiasca cu Diesel. Asa ca am innoptat pe marginea autostrazii, in afara orasului. A venit dimineata, am vizitat orasul, beau o cafea si pornesc spre Irun.
Concluzia zilei de ieri: clar nu mai iau trenul tura asta. Prefer sa pedalez linistita, in ritmul meu, la deal si la vale, decat sa ma stresez ca nu imi pot urca viata in tren.

14485022_360013447663628_780658760255529924_n

 

 

Ganduri la aproape o luna de la plecare

Acum o saptamana am realizat ca nu mai este greu. Pot urca un deal, incet, dar fara sa ma opresc. Carutul lui Diesel si Diesel fac parte din greutatea normala.

https://www.Instagram.com/p/BKimPfMDKSM/?taken-by=2europe_bike_trip&hl=en

Am avut cateva zile de ploaie, toate s-au udat, dar tot ce am facut asa o fost sa dau muzica tare in casti si sa ma bucur de picaturile reci de îngrijire mai loveau fata. Am avut dar cu gazdele în Franta. Prima va fi la 100km de Lyon, dar nu ma deranjeaza. Nicio gazda nu sunt o priveliste, un lac azuriu incetosat sau un oras medieval luminat. Plus cazarea sub 1 milion de stele imi place mult mai mult. Diesel s-a obisnuit cu programul, cu trasura si cu pauzele de internet. Bugetul meu de 2 euro pe zi functioneaza in continuare. Chiar daca Elvetia o fost mai scumpa, am avut si economii din Germania si recuperez din Franta.

https://www.Instagram.com/p/BKlgL61Doau/?taken-by=2europe_bike_trip&hl=en

Peripetii in Elvetia

Dupa ce am plecat din Zürich la vreo 40km, dupa o vale, unde am franat ca de obicei astfel incat sa nu isi ia zborul de Diesel, mi s-a rupt roata de la bicicleta. M-am oprit, m-am dat jos, am pozat, am lipit cu izolir si am pozat iar.

14359688_1789285907994462_1894253263_o                                14374729_1789286001327786_944452425_o                               14315770_1789287941327592_1291294305_o

O femeie o oprit langa mine si m-a intrebat daca am nevoie de ajutor fiindca cunoaste ea un mecanic bun. M-a dus la mecanicul satului, ingrijire dupa ce un ras pe seama reparatiei mele, o adus o roata noua si o inceput sa imi mut camera, cauciucul si pinioanele pe ea. Am stat de vorba cu amandoi, le-am povestit pe unde am fost si unde vom merge, ne-au povestit si ei de copii lor, iar la final roata o fost gratis, cadou din partea lui. În plus mi-a daruit un set de saboti noi, si mi-a lipit peste tot benzi reflectorizante ca sa fie sigur ca voi fi vazuta pe sosea. Ne-am luat ramas bun si am ajuns intr-o padure superba unde am innoptat.

14360389_1789285954661124_1664220300_o